Nu de mult, prestigiosul Institut de Tehnologie din Massachusetts, a cărui siglă, MIT, a devenit echivalentul unei excelenţe neegalate până în prezent, a fost scena unei dezbateri cu totul neobişnuite. De o parte, regizorul filmului "Jumper" (programat în prezent şi pe ecranele noastre), Doug Liman, şi interpretul principal, Hayden Christensen. De cealaltă, doi reputaţi profesori universitari, specialişti în domeniul fizicii cuantice, Edward Farhi şi Max Tegmark. Spectatori: mai multe sute de studenţi ai MIT, care umpleau până la refuz unul din marile amfiteatre ale institutului, înţesat, de data aceasta, şi de reporteri şi camere tv. Curiozitate explicabilă prin subiectul dezbaterii: teleportarea.
Adică posibilitatea deplasării unei persoane dintr-un loc într-altul, prin descompunerea organismului său în particule elementare şi recompunerea instantanee la o distanţă mai mică sau mai mare. Posibilitate evocată în celebrul serial tv "Star Trek" şi reluată acum în amintita peliculă "Jumper".
Al cărei erou descoperă că posedă această miraculoasă însuşire, pe care o utilizează între altele pentru.... jefuirea unor bănci. Poveste cinematografică, în treacăt fie spus, tare slăbuţă şi în plus prost jucată. Atunci de unde interesul faţă de ea al unei asemenea simandicoase instituţii? Pentru că oamenii de ştiinţă americani au reuşit, pentru prima oară, în cadrul unor experienţe recente, să "teleporteze" o particulă elementară, un foton, pe o distanţă ce-i drept nu prea mare - o milă şi jumătate.
De fapt nu particula a fost teleportată, ci informaţia cuantică pe care o purta. Oricum, o performanţă ştiinţifică remarcabilă. Prevesteşte ea teleportarea fiinţelor umane? Cei doi experţi s-au grăbit să prevină auditoriul asupra oricărui entuziasm cu totul şi cu totul prematur.
Pe de altă parte, ei au ţinut să arate că filmele SF pot inspira oamenii de ştiinţă să gândească dacă imposibilul nu poate fi totuşi, la un moment dat, posibil. Observaţie cât se poate de justă. În definitiv, aselenizarea, de pildă, a fost multă vreme considerată o utopie, până când proiectul Apollo avea să transforme utopia în realitate.
Cu câteva decenii înainte, cineastul german Fritz Lang îşi imagina o ispravă similară în "Femeia în Lună", film pe genericul căruia figura în calitate de ajutor al consultantului ştiinţific - nimeni altul decât profesorul din Mediaş Hermann Oberth - un tânăr necunoscut, pasionat de rachete, Wernher von Braun. Exact acela care avea să ducă mai târziu la bun sfârşit pentru americani proiectul de cucerire a astrului nopţii, după ce în timpul războiului pusese la punct pentru nazişti racheta "V2", care a îngrozit Londra.
Sursa:Ziarul Adevarul
Ce parere aveti? Vom ajunge in viata asta sa asistam la o astfeld e revolutie tehnico stiintifica? Sau teleportarea e doar rodul imaginatiei noastre?Mi-ar placea sa veniti cu argumente cat de cat in sprijinul ideilor voastre.
